tag:blogger.com,1999:blog-6374717344000977852024-03-13T10:22:24.610-07:00Versurirenatahttp://www.blogger.com/profile/13622036369198267938noreply@blogger.comBlogger3125tag:blogger.com,1999:blog-637471734400097785.post-639932169457783162009-04-10T20:17:00.000-07:002009-04-10T20:20:13.520-07:00Când taciCând taci, înălbiţii cireşi se înclină<br />un giulgiu de frig peste-a florilor vrajă<br />visează toporul călău de lumină<br />şi seva în plâns se preface sub coajă.<br /><br />Când taci, scorojite biserici de ţară<br />i-alungă pe îngeri în târgul hain<br />să cânte prin bâlciul modern la chitară<br />să-şi vândă sfinţirea pe-o litră de vin.<br /><br />Când taci, în oraşul visând scorţişoară<br />buldozerul nopţii îngroapă-n ruine<br />păpuşa de cârpă iubită o vară<br />pervazul gutuilor noastre regine.renatahttp://www.blogger.com/profile/13622036369198267938noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-637471734400097785.post-20563308988687749142009-03-29T06:40:00.000-07:002009-03-29T09:24:16.874-07:00Alb pe alb<strong><span style="color:#3333ff;"></span></strong><br /><strong><span style="color:#3333ff;"><span style="font-size:130%;">Casa de cuvinte</span><br /></span></strong><br />Aici, unde liniştea face un fald,<br />să punem noi, primii, cuvântul POATE<br />E cel mai pufos şi-o să ţină de cald.<br />E cel mai bătrân dintre toate.<br /><br />Şi-aici, pe un colţ unde picură cer<br />şi-ai lăsat să se umple o glastră,<br />s-aducem cuvântul albastru - MISTER.<br />Să vezi cum e Lumea a noastră!<br /><br />Să-ntindem pe jos SINODURI DE CORBI.<br />Să umbli şi tu în picioarele goale,<br />să fim cei mai orbi dintr-ai orbilor orbi...<br />Şi patul să-l facem din vorbele tale.<br /><br /><br /><br /><strong><span style="font-size:130%;color:#3333ff;">Vis alb<br /></span></strong><br />La tine-a nins? La mine nu…<br />Cum stau cu ochii larg închişi<br />la mine văd c-au înflorit<br />şi pruni, şi zarzări , şi caişi,<br /><br />Şi toţi cireşii japonezi<br />din parcul meu de vis-à-vis,<br />au înflorit de nu te vezi.<br /><br />Tu crezi că astea sunt zăpezi<br />şi crezi c-a nins cu-adevărat?<br />Eu albe perini văd păzind<br />în somn o fată de-mpărat.<br /><br />Şi-n visul ei mai văd aşa:<br />cum ţi se-aşează pe genunchi<br />şi-ţi scrie, alb pe alb, ceva.<br /><br /><br /><br /><strong><span style="color:#3333ff;"><span style="font-size:130%;">Insomnie </span><br /></span></strong><br />fără tine, noapte albă<br />noapte albă fără tine<br />cerul zdrenţuit de stele<br />doar în lună se mai ţine<br /><br /><br />ca un nasture de aur<br />pe al îngerului umăr<br />unde picură secunde<br />imbecile fără număr<br /><br /><br /><br /><strong><span style="color:#3333ff;"><span style="font-size:130%;">Să interzicem ploile</span><br /></span></strong><br />Să interzicem ploile, nu vrei?<br />De ce să plângă cerul fără rost,<br />când numai noi ştim cum a fost<br />sub baldachinul florilor de tei?<br /><br />Când mă-nveleai cu fluturi şi cu muze<br />ce-şi scuturau aripile de praf<br />şi-n auriul colb cânta Piaf<br />citindu-ne cuvintele pe buze<br /><br />Şi parcă nopţile tânjeau să cadă<br />mai repede ca-n alte dăţi.<br />Eram ca două mici Eternităţi<br />şi nimeni lângă noi, să vadă<br /><br />cum se preschimbă lumea în tăcere<br />doar fiindcă ochii i-am închis<br />şi ne-am gândit că visul nu e vis<br />şi fagurii pot lăcrima cu miere.<br /><br /><br /><br /><span style="font-size:130%;"><strong><span style="color:#3333ff;">Ce-am avea de pierdut</span></strong><br /></span><br />Ce-am avea noi doi de pierdut, oare,<br />dacă-ar fi să plecăm într-o zi,<br />spre-o altă Lume încălzită de-un Soare,<br />unul străin?…Pe-al nostru, cine l-ar mai iubi?<br /><br />Cui i-ar păsa de-atâta lumină vărsată<br />în moi duminici şi-n portocale?<br />Cine-ar mai striga pe străzi, câteodată,<br />“Vine lumina!” – şi lumina să curgă-n pocale?<br /><br />Ce s-ar face oraşul acesta felin, tolănit<br />în brocarturi, mătăsuri si perne,<br />un calif răsfăţat, moţăind plictisit<br />de atâtea poveşti-baliverne?<br /><br />Aproape nimic. Doar cafeaua băută-mpreună,<br />Rezemaţi de pervaz, într-un cot<br />şi toate urările noastre de noapte bună<br />şi venitul acasă-ntr-un suflet l-am pierde…<br />Am pierde cam tot.<br /><br /><br /><br /><strong><span style="color:#3333ff;"><span style="font-size:130%;">Gelozie</span><br /></span></strong><br />În aşteptarea toamnei, nebunească<br />e teama că aşa te-aş pierde…<br />Mă rog atunci de-un tei să înfrunzească,<br />să lupte el cu toamna, pentru verde.<br /><br />Că ea, aşa vicleană şi dulce cum se-ntinde,<br />Te-ar ameţi turnându-ţi în palme aur pur<br />Cu braţele-i de ocru si roşu te-ar cuprinde<br />Şi te-ar ascunde-n galben. Şi n-aş putea să-ndur…<br /><br /><br /><br /><strong><span style="font-size:130%;color:#3333ff;">Numai<br /></span></strong><br />"Să fie toamnă numai pentru tine<br />să se golească visterii de miere<br />să calci pe–ndureratele rubine<br />să plângă chihlimbare de plăcere<br /><br />să-şi pună toamna vulpea ei roşcata<br />la gâtul întristaţilor castani<br />în zori să cadă brumă parfumată<br />cum n-a căzut pe-aici de mii de ani<br /><br />că numai ţie-ţi dăruiesc aceste!" -<br />mai zise Prinţul şi apoi tăcu,<br />iubindu-mă mirat ca-ntr-o poveste...<br />Şi-ndată numai, toamnă se făcu.<br /><br /><br /><br /><strong><span style="font-size:130%;color:#3333ff;">Toamna<br /></span></strong><br />Să nu te pierzi, de-aşa culori ce vin<br />Când se dezbracă toamna prin păduri…<br />Să mă iubeşti pe mine mai puţin<br />Dar toamnei , straiele să-i furi!<br /><br />Să nu te-ncumeţi să le duci in pieţe,<br />Într-un obscur butic de mahala,<br />Unde se vând stafide şi halva,<br />Ca să le-atingă mâini de precupeţe.<br /><br />Le dă, mai bine, după ce le-ai smuls<br />Din crengi, bolnavilor de alb şi negru,<br />Împătimiţilor de trai integru,<br />Veniţilor pe lume fără puls.<br /><br />Şi dacă-ţi mai rămâne un fular,<br />Păstrează-ţi-l la gât, doar pentru tine,<br />Să nu te faci în lume de ruşine<br />Că tot mai strângi castane-n buzunar.<br /><br /><br /><br /><strong><span style="font-size:130%;color:#3333ff;">Octombrie<br /></span></strong><br />Octombrie nici nu ne-a cunoscut<br />şi doar de dragul nostru o sa vină!...<br />Frunzişul muribund e o lumină<br />şi-mi aminteşte vara ce-a trecut.<br /><br />Cum mirosea asfaltul vag a fum,<br />a scorţişoară şi-a Regina Nopţii<br />şi zăboveam puţin in faţa porţii,<br />sperând să treci întâmplător pe drum.<br /><br />Cum teii nu-mi lăsau si mie luna<br />s-o văd, când tu spuneai că-i minunată<br />si-o bănuiam deasupra, intrigată<br />că-i doar a ta, şi mie mi-e totuna...<br /><br />Aşa că voi lăsa de-acu’-n pervaz<br />vreo două-trei gutui mai strălucite,<br />Octombrie venind pe negândite<br />să nu greşească drumu-n nici un caz.<br /><br /><br /><br /><br /><strong><span style="color:#3333ff;"><span style="font-size:130%;">În Ţara Oglinzilor</span><br /></span></strong><br /><br /><em><span style="font-size:85%;">Motto: “Citeşte-acest poem pe înserate / Atâta doar, pe tine să te-aprinzi / Eu m-am mutat aseară în </span></em><br /><em><span style="font-size:85%;">oglinzi / S-adun tăceri de stele supărate/”<br /></span></em><br />De-aceea printre teii suferinzi<br />Atât cât se zăreşte în oglindă<br />O mână parcă vrea să mă cuprindă<br />Şi să mă ducă-n Ţara de Oglinzi?<br /><br />De-aceea Iepuri se ascund în ceas<br />De-aceea toate ceştile se sparg<br />Şi se usucă-n vârful de catarg<br />Batiste fluturând a bun rămas?<br /><br />De-aceea plâng? Că n-am crescut de-ajuns<br />Că tot mai cred în basmul cu Alice<br />Şi te urmez flămândă-n orice vis<br />Să nu te văd cum izbucneşti în plâns?<br /><br /><br /><br /><span style="font-size:130%;"><strong><span style="color:#3333ff;">Dimineaţa<br /></span></strong><br /></span>Trecuse-o Vulpe iar pe strada noastră…<br />De-aceea dimineaţa-ntortocheată<br />părea - vremelnic - fină şi roşcată,<br />iar nu cum o visasem eu, albastră.<br /><br />În locul ceaiului cu gust de China,<br />sorbeai ghiocul roz cu suc de fragă,<br />urechea mării cu aroma vagă<br />a serii-n care amânasem cina…<br /><br /><br /><br /><br /><strong><span style="color:#3333ff;"><span style="font-size:130%;">Salut </span><br /></span></strong><br />Ce-nsângerat rămâne şi fierbinte<br />asurzitorul enter pe “Salut!”…<br />Te modelez din gânduri ca pe-un lut,<br />mă inventezi din cioburi de cuvinte.<br /><br />Aprinzi silabe-n cupe de cristal<br />topindu-mi umbra cu genunchi de mosc<br />şi eu, arzând cu totul, recunosc<br />conturul tău, în fumul de santal.<br /><br />Apoi, în carnea scoicii sidefate,<br />în locul perlei ne găsim culcuş<br />şi risipim prin blândul ei căuş<br />vocale - beţişoare parfumate.<br /><br /><br /><br /><strong><span style="font-size:130%;color:#3333ff;">Nud în albastru<br /></span></strong><br />Adorm pe faţa nevăzut-a lunii<br />şi pân-adorm te mai zăresc stingher,<br />amestecând culorile furtunii<br />pe grundul aspru, îmblânzit de cer.<br /><br />Un nud eram, albastru, printre zebre<br />ce-mi pasc din umeri curba de candoare<br />şi fluturii tatuaţi între vertebre.<br />Aşa mă simt: muiată-ntr-o culoare.<br /><br />Şi-n vis îmi simt genunchii-n coji de ouă,<br />albastrul tău mă strânge nesătul<br />şi-n palme gura ta îmi soarbe roua.<br />Oricât mi-e somnul, n-am dormit destul.<br /><br /><br /><br /><strong><span style="color:#3333ff;"><span style="font-size:130%;">Despărţire </span><br /></span></strong><br />Un timp, e linişte-ntre noi şi ger.<br />Tăcerea noastră scrie madrigale.<br />Un înger travestit în coate-goale<br />Îmi schimbă ritmul inimii in Cer.<br /><br />Va fi mai frig. Se va opri din nins.<br />Oraşul bleg îmi va părea mai mare –<br />O erbivoră rumegând ziare<br />Lăsată-n lume parcă dinadins.<br /><br />Rugina aşteptării-scorţişoară,<br />De s-ar prelinge buimăcită-n stradă<br />Să-ţi vadă umbra, umbra ta s-o vadă,<br />Ar mai simţi mirosul tău de-aseară.<br /><br />A ce miroşi cât vorbele-mi îndrug?<br />A ce miroşi când pleci şi eu mă supăr:<br />A zmeură şi-a boabe de ienupăr.<br />A Vrăjitor din Oz ce-a ars pe rug.renatahttp://www.blogger.com/profile/13622036369198267938noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-637471734400097785.post-81097852665214647782009-03-29T02:50:00.000-07:002009-03-29T06:07:28.486-07:00Primele<strong></strong><br /><strong></strong><br /><strong></strong><br /><strong><span style="font-size:130%;color:#3333ff;">Cum se vede<br /></span></strong><br />Cum se vede lumea voastră<br />de la ultimul etaj:<br />cad suspinele-n picaj<br />şi se-neacă-n noaptea castă.<br /><br />Stelele se-aprind haine<br />când se-nchid pe pernă ochii,<br />când se leapădă de rochii<br />domnişoarele virgine.<br /><br />Fiindcă Dumnezeu e Sus,<br />stinge candelele-ncet<br />şi-şi deschide-un blog pe net,<br />El, mereu pe farse pus.<br /><br /><br /><br /><strong><span style="font-size:130%;color:#3333ff;">Facerea<br /></span></strong><br />prima lucrare fu o pădure<br />(materie primă caietelor sale)<br />apoi călimara cu noapte şi ură<br />şi plânsul venit in picioarele goale.<br /><br />urmară la rând cele patru păcate:<br />neliniştea, râsul, mirarea şi zborul<br />şi scaunul lui din stinghii şi pânză<br />pe care a scris: CREATORUL.<br /><br /><br /><br /><br /><strong><span style="font-size:130%;color:#3333ff;">Rai </span><br /></strong><br />Colo-n Raiul cel concret<br />unde Îngerii asudă,<br />unde ninge zahăr pudră,<br />Dumnezeul are net.<br /><br />Altfel n-avea cum să ştie<br />că aseară-ntâmplător,<br />"Găzduitul Călător"<br />îmi scria în versuri, mie.<br /><br />Îmi scria şoptit, cu sârg,<br />despre-mbujorate mere,<br />zăpăcite de plăcere<br />care noaptea dau in pârg.<br /><br />Eu, crezându-l vreun nebun<br />care nu-şi găseşte somnul,<br />l-am lăsat scriind, cu Domnul<br />şi-am tăcut, că ce să-i spun?<br /><br />Doar spre ziuă când se-ndură<br />soarele cu chip de ceară,<br />văd că măru-ntreg aseară<br />are semn de muşcătură.<br /><br /><br /><br /><br /><strong><span style="color:#3333ff;"><span style="font-size:130%;">Daruri</span><br /></span></strong><br />Uneori plouă cuvinte: mărgele de sticlă.<br />Face şi Dumnezeu nişte ploi!…<br />Le aruncă pe jos şi tot el le ridică,<br />le sărută pe frunte şi le pune în noi.<br /><br />Şi noi, Doamne, ce să facem cu ele pe buze?<br />Inventăm noi vreo armă să frângă<br />moartea în lutul fiinţei ursuze?<br />Ne jucăm noi de-a tine, pe lângă?<br /><br />Punem noi la dospit încercări interzise,<br />un palat de iluzii pentru-o stirpe crăiască?<br />Născocim noi culcuş pentru somn fără vise,<br />facem noi râsul din plâns să renască?<br /><br />Nu, Doamne, ia-le-napoi şi<br />închide-le-adânc în nefire.<br />Nouă lasă-ne-un verb: a iubi -<br />(conjugarea a patra) – iubire.<br /><br /><br /><br /><br /><strong><span style="color:#3333ff;"><span style="font-size:130%;">Poştaşul </span><br /></span></strong><br />Poştaşul sună doar o dată<br />Aruncă plicul albăstrui<br />La îndemâna visului<br />Să-mi facă ziua fermecată<br /><br />Poştaşul sună scurt şi pleacă<br />Scrisoarea-i veşnic nesemnată<br />Dar ziua-mi pare fermecată<br />De întrebări ce-ncep cu “dacă”<br /><br />Poştaşul sună de trei ori<br />Lipseşte plicul albăstrui<br />Dar – ca din partea nimănui –<br />În prag lăsă un braţ de flori.<br /><br /><br /><br /><br /><strong><span style="color:#3333ff;"><span style="font-size:130%;">Riduri </span><br /></span></strong><br />Primul rid, auriu,<br />l-am făcut de ţipăt, încrâncenată,<br />că de ce sunt, că de ce să fiu,<br />că de ce-s fată.<br />Pe urmă schimbând feţe-feţe<br />cu lumea, cu veacul sordid,<br />cu cine vrea să dea bineţe,<br />a apărut al doilea rid.<br />Într-un târziu presupus,<br />două cute uşoare<br />s-au format de surâs, de râs,<br />de-ntristare.<br />Mai e trama cuminte<br />la colţul ochilor mari<br />făcută în vara fierbinte<br />când n-am mai fost doi şcolari<br />şi-am umblat pe plajă desculţi<br />cam trişti, cu viaţa tăiată.<br />Ne miram ca suntem adulţi<br />deodată..<br />Ar mai fi ridul-şablon,<br />făcut din amor,<br />când nu-mi vorbea la telefon<br />şi credeam c-o să mor.<br />Şi-aici am un rid, şi aici,<br />care nu mi-e pe plac:<br />e din frica de frici<br />şi se vede când dorm şi când tac<br />Nu ştiu însă când, cine,<br />ar putea sa mă-nveţe<br />care rid e -<br />de bătrâneţe?<br /><br /><br /><strong><span style="font-size:130%;color:#3333ff;">Cântec de lună plină<br /></span></strong><br />Când cochetă, când timidă,<br />Luna îşi punea voaletă<br />şi-n oglinda din firidă<br />se privea, timid - cochetă,<br />ca să-şi plângă liniştită,<br />cu genunchii sângerânzi,<br />dragostea împătimită,<br />pe sub norii cei plăpânzi…<br />Nu de Soare îi păsa Ei,<br />cum zic menestrelii serii,<br />nici de Stele ori de Zei,<br />că sunt stele, zei, puzderii!<br />Ci, te miră, blânda Lună<br />suspina îngrozitor<br />şi-alerga pe cer, nebună,<br />dup-un simplu muritor<br />care-n fiecare noapte<br />îi scria o poezie<br />şi o dezmierda cu şoapte<br />pe o foaie de hârtie.<br />Ea-i lăsa-ntr-un loc pe masă<br />fragi şi zmeură şi-o mură<br />şi-l ştergea, tot ea, duioasă,<br />cu un colţ de cer la gură.<br /><br />………………………….<br /><br />Şi cum n-aveam somn niciuna,<br />pe o noapte fără vise,<br />eu tăceam. Şi numai Luna,<br />întristată, plânsu-mi-se.<br /><br /><br /><br /><strong><span style="color:#3333ff;"><span style="font-size:130%;">Poveste cu Clovn</span><br /></span></strong><br />Trecu odată pe la noi<br />un Circ. Prinţesa vru să-i vadă<br />pe-acei modeşti actori de stradă,<br />jucând desculţi, aproape goi…<br /><br />Un Scamator, un Acrobat<br />şi-un Clovn. (Un mare caraghios!)<br />Prinţesei i-a părut frumos<br />şi la Castel i-a invitat.<br /><br />Să vezi serbare ce s-a pus!...<br />Cântau viori, ca-n Paradis!...<br />(Prinţesa a trăit un vis.)<br />A doua zi, cei trei s-au dus…<br /><br />Dar Lumea n-a mai fost la fel,<br />nici pentru Ea, nici pentru El…renatahttp://www.blogger.com/profile/13622036369198267938noreply@blogger.com1