Când taci, înălbiţii cireşi se înclină
un giulgiu de frig peste-a florilor vrajă
visează toporul călău de lumină
şi seva în plâns se preface sub coajă.
Când taci, scorojite biserici de ţară
i-alungă pe îngeri în târgul hain
să cânte prin bâlciul modern la chitară
să-şi vândă sfinţirea pe-o litră de vin.
Când taci, în oraşul visând scorţişoară
buldozerul nopţii îngroapă-n ruine
păpuşa de cârpă iubită o vară
pervazul gutuilor noastre regine.
Coşmar apocaliptic
Acum 11 ani
"Ce nori blindaţi se lasă peste noi...
RăspundețiȘtergereOctombrie ne-a prins în ambuscadă
şi ne atacă ulmii-n canonadă
lătrând un tir de frunze prin noroi…"
Citindu-te astăzi, am trăit un ”ieri ” foarte aproape!!!
RăspundețiȘtergerefelicitari, in primul rand pentru blog,
RăspundețiȘtergereiar in al doilea rand pentru minunatele postari. chiar m-a impresionat articolul.succes in continuare
...cand ploua, taci si-asculta cum picuri mari de ploaie
RăspundețiȘtergerede stresini se lovesc.
si-n zgomot monoton de dragoste-ti vorbrsc.
Cînd taci, se ridică-n copite mirarea,
RăspundețiȘtergereCălău inorogului ochiul tău este;
De frică, iubirea şi-ascunde lucrarea -
Trei diavoli se nasc în prea-alba poveste...